Poem scris de Madaisme
într-un loc timpul se succede în timpan
aici valurile crepusculilor ricoșează ca un strop de ploaie de iarnă
pe fereastra destrămarii-
fulg sugrumat de vivisecțiunea condensată,
visul dispare șerpuind printre meandrele solare
t-r-e-z-e-s-t-e-t-e
arcuita floare aleargă spre o albină
polen saturat
raza omniscientă
robusta contemplație
a-s-t-a-e-t-o-t-c-e-v-e-z-i?
acolo semnele capată amploare frântă
aripă de șoricei
acolo carțile-s roase de degetele himerei
cu unghii călcate în picioare
sabotând surâsul infantei
surâzi ca un crepuscul de nebulozitate
tardivă
în întunecimea emisferei
prinzi creaturi plămadite în plexul lunii
mierea are gust de fagure întors
din axis mundi
în ochii tăi
