Tag Archives: pickup

Mâine voi trăi împreună cu un om și una dintre preocupările noastre constante va fi să înțelegem cum se face că el nu mă cunoaște pe mine și nici eu nu îl cunosc pe el. Deja ar fi trebuit să știm amândoi că pot exista răstimpuri, contratimpuri sau antitimpuri în care noi doi ne-am fi putut cunoaște dacă am fi vorbit prin cuvinte asemănătoare sau măcar am fi făcut aceleași gesturi, dar refuzăm să acceptăm faptul că în niciuna dintre aceste pseudore nu am făcut cunoștință niciodată. În răstimpul meu oamenii își imprimă sunetele întâlnirilor pe viniluri colorate în funcție de durată și intensitate. În contratimpul lui, oamenii sunt telepatici pe lățime și înălțime. În răstimpul meu, oamenii își depun vinilurile la bancă și primesc în schimb bonuri cu care își cumpără conserve de pește expirate. În contratimpul lui, oamenii telepatici nu mănâncă unul în prezența celuilalt. În antitimp, oamenilor ca mine le este interzis prin lege să se întâlnească cu oamenii ca el. Suspansul crește atunci când în răstimp se întâmplă să ne visăm protagoniștii unor benzi desenate cu eroi pe care, a doua zi, le găsim în rafturile dughenelor de cărți ambulante, în secțiunea noutăți editoriale SF; sau atunci când ne recunoaștem în personajele întruchipate de actori ale teatrului de peste stradă. Aproape de fiecare dată nimeni din anturajul meu nu a admis cu adevărat existența reală a altor oameni, dar rămîne întotdeauna un detaliu anonim care ne face să mințim când suntem întrebați despre asta. Am acceptat să facem terapii de recunoaștere a conștiințelor străine de conștiința noastră care, fiind autosuficientă, are impresia că este singura existentă. Am îngropat cutii de pickup-uri lăsate pornite, rulând viniluri pe care se putea distinge ușor vocea mea, citind ore în șir sute de cv-uri ale unor voluntari care au acceptat să fie cobai în proiectul de comunicare cu alți oameni. În contratimpul lor, pikup-urile ieșeau la suprafața oceanului sub forma unor aburi denși, încărcați electromagnetic (+) (-) (+) (-) (+) (-) și provocau furtuni electrocasnice. În răstimpul meu, ca drept la replică, ne venea să vrem lacrimi în sens invers, care se lipeau de tavan, formând mușuroaie de furnici subacvatice. Au curs atât de multe încât mușuroaiele s-au unit formând conducte prin care furnicile traversau în viteză distanța dintre tavan și podea. În contratip, au scufundat elefanți de pe platforme petroliere, în același timp, pentru a disloca apele oceanului planetar în speranța că vor găsi sursa furtunilor electrocasnice, dar s-au ales cu o specie pe cale de disparițe. În răstimp oamenii s-au mutat în conducte împreună cu furnicile. În secret, antitimpul a fost resetat la timp pentru că era pe terminate. În contratimp, oamenii au trecut de mijlocul pământului și încă mai sapă în căutarea noastră. Spre surprinderea mea, furnicile sunt colocatari excepționali. Prin conducte, timpul se dilată și se contractă de treizecișișapte de ori într-o viață. Aproape nicio furnică nu trăiește suficient de mult să apuce. Noi trăim cu un an mai mult decât furnicile. Ei au murit în același timp cu ultimul elefant.