primul potop
…asta a fost demult când, în palmă, îmi creștea o miriște pe-o lamă de ciment și era curent
și-mi creșteau și alte câteva trepte line, pline, vin la tine din două-n două săptămâni, cu buline
acum suntem de mult și pe platformă se adună o liotă de licurici și sunt atent, latent-perseverent
la ei, pentru că făc o gălăgie nemaipomenită în potopul de inorogi ursificați, neparfumați, confiați
se îmbrâncesc, chiuie, se împing unul pe altul de pe trepte înțelepte
aici soarele nu mai ajunge și cei care au prins loc stau mai la umbră să licurească și să pască
unii mai dibaci, prind cu acul de gămălie pe cămașa altora peticele imperfecte, dar corecte
pentru ca mai apoi să strige cu toții în cor: „duce măgarul și nu știe ce duce, duce măgarul și nu știe ce duce!” Aștept să se mărească, să-mi prindă rădăcini în palmă, să mai crească, să-n florească, ca mărul, ca părul, rece ca izvorul din care bea cel mai norul. Am strănutat și mi-am clătinat ce am păpat și tac, fac uac, vreau covrig cu mac.
al doilea potop
…nu se aflau acolo din întâmplare, pentru că nu dă bine la montaj și pentru că au bliț
în palmă am o miriște de licurici care după câteva repetiții au început să meargă în beculeț
tot nu dă bine la montaj. Hohotesc ca apucații, sar peste niște snopi de păpădii apucate și fac chiț-sughiț
pentru că au căzut pentru prima dată de pe acoperișul unui scufundac care își face cuib din sârmă
și-l dărâmă, aruncând din el prune putrede și fleșcăite, cuib cu coșuleț și cârmă
și se rotesc în jurul cornului cu tot cu inorog înfipt în palmă, își dau vânt în leagănul pe verticală, la o altă scală, vântu-i într-o pală, ceru-i plin de smoală, haide de te scoală, dar rămai tot goală, la mine în poală-i o albineală, fără pic de amăgeală.
al treilea potop
…tot ca apucații, licuricii se ascund în palmă, alteori habar nu au să cânte și fac de râs miriștea; cântă ca un urs, contra-tenor la opera de stat, cântă pe blana lui mov, cântă și sărută flori de lotus
după prima repetiție, în fiecare zi, scena se golește și încep să-și caute printre aripi liniștea
în vreme ce tu îți benoclezi ochii de mirare. Da, este același urs acoperit de licurici ca țepii de cactus
pe care l-ai visat dirijor la serbarea ta de la grădiniță și care nu a mai venit pentru că făcuse oreion
și dacă venea, aplaudai și tu și toți ceilalți. Eu nu aplaudam pentru că vă țineam în palme.
D-apoi aveau și ce să vadă: pe mine, sfrijit, cu coastele ieșite prin pielea murdară, slab ca un creion
alergam prin ceata de muieri din sală, alergam de licurici mascați. Taci tu, căci ursul nostru doarme, sub plafon, pe creion cu microfon, ca un muflon bufon, sub un neon saxon, cântând la acordeon, crezându-se Napoleon, călare pe un cameleon beton, incredibil de afon, intoxicat cu sifon, actor la Teatrul Odeon, un mare campion, pardon, eu sunt un domn!
al patrulea potop
…mi se înmoaie picioarele și-mi vine să-mi dau seama, să-mi tai mădularele astea slăbănoage
să-ți ofer cadouri naturale, fără să-și verse nimeni mațele pe tarlaua vecină. În loc să cânt și eu
mă iau alte obiceiuri, și dau toți în mine cu bolovani și pietre și mi-au sărit trei doage
mă scuipă, și îmi aduc aminte, rău mă mai scuipă. Greu îmi vine, că le știu pe toate, și era al meu
bolovanul mâncat în vis. Neputincios, ar vrea să te ajungă din urmă să te împacheteze
în hârtie de staniol ca pe cea mai de preț ciocolată, netrebnic, din cap până-n picioare
să te sfâșie; să te omoare cu pietre, prinse în fălci, în urs cu licurici mascați; frumos să te ambaleze și să sfideze, fără să te egaleze, doar să te decupeze să rimeze; și apoi s-aștepți pe altul să te salveze și să te viseze, aducându-te în cuibul lui de berze, fără să te mai pozeze sau să te înstrăineze, să pulseze.
al cincilea potop
…zgâriați, plini de țărână, scuipați din cap până în picioare, ca hoții, mergem înspre pădure, poticnindu-ne la fiecare pas. Ies și ceilalți vecini, mai îndepărtați , să ne audă ușile camerei
date de perete. Eu am ajuns aproape de coama palmei, chiar în locul unde a început să măture
potopul și am scos capul afară din rucsacul cu care mă cări de când eram mai tinerei
tu scobești un sâmbure de migdală ce ni s-a lipit pe creieri și ne descreierăm
iar tălpile-ți albe mi se rostogolesc mereu în nas, îți aduni lacrimle în vas
istoviți și asudați, desculți și zdrențăroși, vârâți în buzunarele tuturor, cutreierăm
ni se împleticesc pașii, apropiindu-ne tot mai mult unul de altul. Ne clătinăm în pas, am intrat în impas, ca doi câini de pripas, ne măsurăm privirile cu un compas și inimile ni-s in baipas.
al șaselea potop
…dar nici vorbă să cădem. Uite-te la cel din față, un zdrahon smolit și bărbos, cu ochii ca un viezure, sașii, așezați hazliu în susul frunții, capul pătrat și unsuros i se bălăngăne pe gât
jalnic de subțire, colțuros și îndesat, cu fruntea teșită și fălcos, cu ochii ca un fagure
nu ține pasul. Nu vede pe unde calcă, își îndoie mereu genunchii și-și roade unghiile, ce urât!
cum însă el e mai lung și pe deasupra căscat, drăcie înfofolită, alunecă într-una de pe scânduri
și-adună lume multă, pravoslavnici și păgâni: toți voiesc să vadă pe viitorul răposat
femeile țipă și asudă, iar bărbații săr gardul. În jur nu vezi decât capete, mâini care
se strâng de grumaze. Toți îți spun: cată să-i duci cu fofârlica, fiară bătrână ce ești! nu-i de așteptat,
înjura-i, ocărăște-i. E dreptul tău, că-ți sunt slugi. N-o să dai la nimeni socoteală mare
chiar dacă-i lovești. Dă în ei, arde-i. Și nu tremura. Dă în ei, ca să ascunzi că ți-e drag
și că ți-e milă. Fă-i una cu pământul să creadă că ești stâpânul ăl din totdeauna,
mândru, aspru și puternic!
al șaptelea potop
…asta e acum, când în palmă avem înfipt un corn cu tot cu inorogul ce îl poartă pe frunte
a pătruns în tine și ne-am unit stăpunși, unși de corn și nici nu dorm. Licurici în centrifugă, rotesc, împletesc, reunesc în sine polarități ce transcend sau nu transcend. Dezvirginarea simțurilor împalmate, carnea face punte între noi. Decantăm poluarea răsucind cornul în palmă, salivăm unul în interiorul celuilalt, ne cresc smocuri de păpădii pe cap și le suflam dimpreună. Deasupra-i un potop de licurici mascați, unicorni confiați și pătați. Ascultați: nu ne lăsăm îndepărtați, așa că nu uitați, vă rugăm să nu vă enervați și să ne dați o cană de ceai, ore supranaturale și un strop din timp, să fim adevărați.
———————————————————————————————————————
Biciclista Mița,DeaaDulce,Simona,Hazmate,Claudia,Milogeala SA,Florin Pariosu’,Pisica Roz,Psipsina,Scânteia,Luna,Babele Marx,Teo,MP,Luka Raluka,Standd,Alas,Pato Basil,Diana,Ciupercuta cea veselă
