“este divin, trivin, cvartin, sixtin”
Vezi: Calul fără perucă
Tag Archives: copilărie
Ultim-solista
“Prim-solista, fiind și cea mai în vârstă, avea onoarea de a mușca din prima roșie coaptă din recolta anuală.”
Vezi: Opera din vadul de roșii
Suflet de poveste
Am primit pe adresa redacției o mărturisire colosală de la Aniluli. O facem publică în deja prea cunoscuta noastră rubrică Pentru Șosetă. Mă duc mănânc pernițe pentru veverițe viva! Așam…
De mic copil mă rătăceam prin lumi cu magi, prinţese,
Cu Făt-Frumos mă întreceam în lupte lungi şi dese.
Călare, sus, pe roibul alb, cu paloş făurit,
Am colindat în lung şi-n lat Pământul pârjolit.
Şi-am doborât armate-ntregi, de zmei în lumea largă
Şi peste tot eram văzut ca un copil, de treabă.
Şi chefuiam, pe rând cu regi şi împăraţi la masă,
Şi dănţuiam, de mă-nţelegi, cu fata cea frumoasă.
Apoi în zori de zi plecam, să-nfăptui vreo minune,
Cu oameni buni călătoream, nu spre un loc anume…
Şi multe, multe aş fi făcut, şi peste tot în lume,
De mare nu aş fi crescut, fără să fiu un nume.
Acum nu mi-a rămas decât să te citesc în slovă,
Să-mi amintesc cum eram mic, şi cum păzeam ca-n sobă,
Să fie lemn, să pot s-ascult o voce atât de caldă,
Din care Bunul pufăia poveşti de altădată…
Acum le regăsesc aici, ascunse într-o Şosetă,
Mă bucur, deşi nu sunt Pici, pe nas port Bicicletă,
Şi părul mi-a încărunţit, bătrân aş fi de zile,
Să tai din două c-un cuţit, un Timp ce nu mai vine.
Cum te-am găsit Şosetă dragă, Parol! că nu contează,
Că te citesc îmi e îndeajuns şi inima-mi visează.
Mă bucură orice cuvânt ce-n pagini ţi se ţese,
Şi eu am fost copil cândva, un suflet de poveste.
Posted in Pentru Șosetă
Tagged copilărie, poezie, poezie cu fat-frumos, poveste, soseta, suflet
