Spirit al pădurii, Dag Dranu Adra trăiește într-o metamorfoză ireversibilă, asemeni unei fungi cu piciorul pe dos și cu pălărie convex campanulată, albicioasă și cu tentă verde ou de rață. Poreclită peste nouă mări și țări ciuperca pisicii, Dag Dranu Adra are un apetit de necontrolat pentru nenăscut, neîntrupat și desuflețit, hrănindu-se o dată pe anotimp cu cea mai respingătoare ființă zămislită de o femeie înainte solstițîi și echinocțîi. Pe timpuri, femeile rămase grele măsurau în fiecare anotimp conținutul de mercur din râuri ș-apoi organizau un soi de întrecere între sate vecine, în urma căreia femeia care avea copilul cel mai pocit din hotare ieșea câștigătoare și avea dreptul să-l abandoneze numaidecât în mijlocul pădurii, reînsămânțând astfel dincolodelumea fiecărei așezări omenești cu care, mai târziu, își măsurau puterile feții frumoși ai celor mai ghinioniste mame din sat. Dag Dranu Adra este un asemenea spirit, născut deopotrivă din abandon și sacrificiu pentru nelumea din păduri și de pe lângă cursurile apelor pline de mercur, atrăgând femei însărcinate care, la auzul chemării ei își pierd mințile și au halucinații auzindu-și fetușii scoțând un sunet asemenea unui mieunat de pisică turbată. Unele dintre acele femei iși acopereau urechile sau ignorau
chemarea Dag Dranu Adrei :
Dag Dranu Adra o să tragă de mine
eu o scot din decolteu și o să o mestec
în gură căscată de balsămine
să le frâng gâturile între degete
așa cum aș frânge un iadeș de neamestec
M-am muiat încet-n volbura lui
și voi aștepta nouă luni să răsară
fetu-mi imaginez ca pe o scoică rară
în care m-oi cuibări când lumea va trece
Voi să-l las să absoarbă căldură din mine
și hrană până când este gata să lepede scoica
să iasă în lume să zacă pe fiecine
va vrea să-l răpună ca pe-o picioică
Și-ntrega argilă în ritm fetal respiră
cu-al meu suflu pe suflu legat
voi să făt un monstru într-un ou blestemat
în lumea asta ce-ncet se deșiră !
