Ai ceva să ne transmiți în secret?
Vrei să ne dai o idee și-ți dorești să o punem în practică pentru tine?
Simți nevoia să ne zici cât în lună și-n stele, verzi și uscate, multe și mărunte?
Te invităm să ne spui la ureche tot ce-ți trece prin cap aici
sau să ne vizitezi pe Facebook la @Soseta-cu-Povesti și promitem să-ți răspundem numaidecât!
Va scriu…
O întrebare naiva-rau:@”Şoseta nu citeşte” – e o butada or what?!… adicatelea daca “nu citeste”, de ce-s listate, care-i scopu’?!
- – -
otherwise, n-am nici secrete, nici “fesses-bouques”, în schimb multe si marunte, verzi si de-alte culori, cât în Luna si-n stele, doar am trait 5 ani la doi pasi de NASA-Houston si locuiesc în capitala europeana a spatiului si-a aviatiei… Let’s fly to the sky!
Vine din obișnuința noastră de a nega tot, inclusiv ce ține de noi înșine. pe ei nu-i citim, pentru că ne-am limita absurd de mult dacă doar i-am citi. Și ei țin de noi înșine. Îi negăm mai înainte de toate. Negăm tot ce ne place chiar dinainte să ne placă pentru că știm că nu va fi nevoie să-i mai afirmăm.
@George, désolée, m-ai “pierdut” pe drum, caci mi-s practica, paragmatica, concreta… nu-s genu’ sa neg si nici negi n-am!
A nu se intelege ca suntem negativisti. Mi-e rusine ca eu n-am nici cel mai mic bun simt de concret si uneori intru in conflict fara sa vreau cu proximitatea reala.
@George, nu stiu daca exista un bun-simt concret, dar ideal ar fi sa-l avem pe cel elementar…
Sunt realista tocmai pentru a evita conflictele de care am oroare… daca totusi izbucnesc, încerc sa le aplanez, meseria de “peace-maker”(pacificator?) fiind mereu delicata, complexa si uneori complicata de (catre) semenii nostri… 
@melanie
Concret, bun simţ am. Dar nu sunt sigur că am bunul simţ DE concret. Există pace’makeri? Eu credeam că pacea este eternă şi nu depinde de condiţia umana deluzorie. Dar oricum, oricum, oricum, sigur sigur sigur, n-am încredere în tot ce pare a fi real.
@George, sigur stiai ca exista peace-maker(s) si pace-maker(s), vei fi sezizat nuanta…
Cât despre neîncredere în tot ce “pare” (a fi) real, uneori mi-s “sora” lu’ Toma-incredulu’: nu crez pân’ nu vaz… 
- – -
Un weekend senin, afar’ si-n suflet…
Eu îmi doresc unul în pat, un ditamai weekendul împatificat, dar n-am parte. Va fi unul însă plin de cărți.
Te salu, credul ca-ntotdeauna!