Category Archives: ZA-UM

Asemeni sîmţirii, sonor inşirând a lumei făpturǎ.

Nu e nimic fantastic în Za-Um. Nimic nefiresc. E un soi de înţelegere a lumii prin intermediul unui limbaj puternic sonor şi universal, adânc înrǎdǎcinat în simţ.

Edeel

Iarba limbii, iarbă deasă,
Iarba vântului boreasă,
Iederă să-mi creşti
pe zid sterp să ijdăneşti

Zânitul

Când ţipătul ȋn fum s-a rupe
Din glăsuire să nască fiinţă
Să cheme la sine zânitura
La trup să să curăţască
Neȋntinat, luminat
Din nou să să nască.

Calcară

 

 

 

 

Cel din calcar plămădit
Şi mult timp i-au trebuit
Să se-nalţe oblu.

Nărădind, zămislitul,
Din picur pe picur născocitul,
Doar o dată a clipit
Şi vecenii au pierit…

Eterna tihneală-l ȋnconjoară.