Category Archives: Pentru Șosetă

Să vedem: pe vremea când ne mânuiam cu șnururi de mărțișor și era bârrr, Șoseta-cu-Povești v-a provocat la Primul concurs din Șosetă. Voi ne-ați trimis povești despre desenul preferat și noi v-am premiat cu câte un tricou personalizat. Ana Maria, Domnul Bob și Octocat l-au simțit deja pe pielea lor. Cu mult vai și cu și mai mult chiu, a venit vremea pentru Al doilea concurs din Șosetă ! De data aceasta schimbăm regulile și premiile, pentru că noi ne plictisim groazav de repede și tricourile sunt agățate pe umeraș în Magazinul din Șosetă, până la o nouă ordine universală. Avem o vestea bună și o veste îngrozitoare : vestea bună este că va fi mai simplu ca data trecută. Astfel, după ce priviți cu atenție cele trei desene de mai jos, n-aveți decât să ne spuneți căror povești din Șosetă le corespund și găsiți-le o poreclă! Nu uitați să exemplificați și cu link către povestea găsită pentru fiecare desen. Exact ca unește cu o linie de la grădiniță. Folosiți cu încredere arhiva din Șoseta-cu-Povești sau albumul desenelor de pe Facebook de aici. Fiecare poveste are un desen și fiecare desen are o poveste!

Așteptăm răspunsurile voastre corecte sub acest articol, sau pe pagina noastră de Facebook! Pe 1 Mai vom centraliza răspunsurile. Am uitat să vă dam vestea îngrozitoare : premiem prin video-extragere doi participanți cu trei cărți –cum ar fi două paie la trei măgari? – pe care veți fi nevoiți să le citiți, dacă nu ați făcut-o deja. Noi le cititm în fiecare zi, prin rotație, pentru că uităm tot imediat după ce le închidem, dar și pentru că nu le-am înțeles niciodată suficient de mult încât să ne oprim și cu această ocazie le recomandăm și celor care nu participă la concurs. Așadar, mult succes, zic!

Cronica păsării-arc – Haruki Murakami

Pasarea arc popseste pe creanga unui copac din zona si rasuceste arcul lumii, anuntandu-si gestul printr-un sunet aparte. Cand nu mai rasuceste arcul lumii, isi inceteaza existenta, dar nu stie nimeni asta(…) Adevarul este ca pasarea isi ocupa locul si invarteste, putin cate putin, arcul cel micut, punand lumea pe roate. Toru Okada a.k.a. Dl. Pasare-Arc

Oameni de Hârtie – Salvador Plascensia

După ce m-am uitat în ochii Copilului Nostradamus, m-am dus în partea din față a autobuzului și m-am așezat lângă o femeie care era făcută din hârtie […] Părea tristă. Mi-am aruncat privirea asupra brațelor ei din hârtie de ziar și a hârtiei verde de construcții pe care o avea înfășurată în jurul gleznelor și am întrebat-o dacă o pot atinge.[...] I-am spus Merced de Papel, după numele meu, pe care-l luasem de la mama. [...] Mi-a cumpărat un bilet să mă duc la Los Angeles. În autobuz o copilă – care era făcută toată numai din carne și purta lenjerie înflorată – mi-a povestit câte ceva despre orașul pe care tocmai îl părăsisem. [...] Apoi m-a botezat Merced de Papel, după mama ei. După ce mi-a pipăit brațele și-a dat seama că eram caldă, și nu un sul de hârtie din ziarul de duminică, mustind a apă, așa cum ar fi crezut. – E un copil Nostradamus în autobuz, mi-a șoptit la ureche înainte să plece.

Sexul Cireșilor – Jeanette Winterson

Într-unul dintre oraşele pe care le-am vizitat, întreaga populaţie fusese măturată de iubire, de trei ori la rând. După cea de-a treia împrejurare, singurii supravieţuitori, un călugăr şi o curvă, au hotărât ca dragostea să fie scoasă în afara legii, în noul stat, şi că oricine va fi descoperit lăsându-se în voia ei va fi condamnat la moarte […] Orice călătorie ascunde în contururile ei o altă călătorie: cărarea pe care nu ai mers, ungherul pe care l-ai uitat. Acestea sunt călătoriile pe care vreau să le consemnez. Nu cele pe care le-am făcut, ci acelea pe care aş fi putut să le fac sau în care poate am fost, dar într-un alt spaţiu şi timp