și porcul ăla se pieptăna cu o perie din peri de alt porc; mai exact pe chică și tot acolo se făcea bilanțul sedimentar al oaselor găsite în grădină, în puțul de petrol de la ciușmea. Tot de acolo, migrau omizi pe cazan și mirosea ca atunci când ieșeam pe stradă – de lângă puțul de petrol de la ciușmea – purtând la subraț o găleată de apă care se evapora direct în puțul de petrol de la ciușmea; petrol era pentru că exact sub mine era și centrul pământului. Toată lumea se emoționează la gândul că stă deasupra unui centru de pământ, dar eu am plâns patru ore în șir pentru că porcul proaspăt pieptănat m-a pocnit peste bot și lui i-a plăcut. Treceau pe lângă noi lebede în excursie cu clasa și le priveam cum se țin de mâni să nu se piardă una de alta. Aruncau cu adidași unele în altele și mâncau din lebedele din față; încercau să nu se piardă una de alta, dar nici să moară de foame pe drum.
Săpam în puțul de petrol de la ciușmea și pornisem un vacarm tricotat cu tricot care satisfăcea argumentele estetice ale unui gentleman. Din puțul de petrol de la ciușmea ieșeau bătrânele cu pălării profund impresionate de vastitatea cunoștințelor mele despre puțuri. Ieșeau de parcă fuseseră într-o hibernare maternă. Ca să rămân treaz săpam adânc și-mi puneam bătrânelele grămadă într-un loc, astfel încât să nu se dărâme peste mine din neatenție. Noaptea mă culcam pe rădăcini de copaci răsăriți din conservate și mă comportam ombilical cu ele. Ombilical până le spuneam să se ducă dracului, că m-au mânjit de sânge din porcul cela care plutește în mine de parcă ar fi putut hiberna acolo. Toți știam unde se dezmembra universul și cât dura somnul, aș fi visat pe ascuns într-o pungă de metal pentru că era o toamnă foarte friguroasă și acolo nu încăpea și porcul.
Eu am făcut tot ce am putut, dar nu era o zi propice pentru centrificare, deci trebuia să ne mutăm în altă cameră barometrică unde dormeam aliniați cu caprele și tresăream când tresăreau și ele, și visam când visau și ele, și behaiam când behaiau și ele. Când era foarte frig caprele se retrăgeau și ele în mine și dimineața mă cântăream să văd dacă mai aveau ugerele umede în burta mea și nu aveau. Porcul se pieptăna departe de mine. În schimb trebuia să-mi mulg sfârcurile – singurul moment de satisfacție intimă pe care îl aveam și de care porcul putea profita să râda de mine cu așa pofta încât uneori îi venea să mă mănânce.
Când vom ieși, unul sau altul sau toți, vom pieptăna porcul și-i vom atinge fruntea și vom contata că-i rece ca marmura și că mașinăria cu care călătoream odată prin această grădină simetrică, a descifrat o totală lipsă a simțurilor exterioare puțului de petrol de la ciușmea. Caz în care trebuie să plecăm din climatul acesta, să nu uităm să ne pieptănăm la plecare toți porcii pe care-i avem lângă noi cu perii din peri de alți porci și să recunoaștem că există bineînțeles o asemănare fizică între noi și ei, dar și că se poate prea bine ca ea să fie o simplă coincidență.
