Am primit primul bilet
M-am întâlnit cu o cireașă în metrou. Stătea față în față cu mine. Încă din prima clipă m-am temut nuștiudece pentru ea. M-am așezat absentă pe scaun și mă tot întrebam cine a abandonat cireașa? Cine ar fi putut abandona doar o singură cireașă, din zecile de cireșe pe care probabil le purta într-o sacoșă, acolo, pejosul prafuit al metroului ? Și de ce a abandonat-o tocmai pe cea mai cireașă dintre toate?; pentru ca trebuie să fi fost cea mai cireașă dintre toate celelalte cireșe, de a reușit să iasă din pungă și să cadă pe jos fără să se strivească în urma impactului. Trebuie să fi fost și cea mai norocoasă, dar și cea mai ghinionistă cireașă dintre toate celelalte cireșe că se află acolo. Și i-aș putea adăuga oricât de multe atribute vreau în acest moment, oricum ar fi, eu mă aflu față în față cu o singură cireașă într-un metrou plin de oameni tăcuți cu câte două picioare tăcute, care ar putea-o strivi din moment în moment, întrerupându-ne brusc, mie și cireșei, această întâlnire inopinantă .
al doilea bilet
Nu reușesc să găsesc o modalitate prin care să asist neimplicată la o eventuală scenă brutală și aștept, cu ochii ațintiți spre locul unde cireașa sfidează întreaga pădure de picioare – care o ocolește miraculos de fiecare dată când vagonul ajunge în câte-o stație – să fie călcată cu bestialitate inimaginabilă de către orice picior imaginabil din pădure. Am început să analizez disperat toate picioarele care poartă diverse încălțări mai ușoare sau mai grele, să le categorisesc și să le calculez greutatea, poziția față de cireașă și probabilitatea să o calce cu bestialitate inimaginabilă. Făc toate acestea convins de faptul că astfel, pot să contribui cumva la salvarea ei, fără să mă mișc de pe scaunul în care sunt țintuit cu privirea de un moș pe care îl bănuiesc că ar fi telepatic.
al treilea bilet
Am certitudinea că moșul este telepatic și că îmi poate citi cu repeziciune gândurile, ca drept dovadă privește și el aceeași cireașă pe care o privesc și eu. Mai e foarte puțin timp până cobor și în metrou a intrat o plină și a pus talpa pantofului ei ortopedic pe cireașă, dar nu a strivit-o. A apăsat-o foarte puțin cu talpa, cât să îi ovalizeze forma și să-i prafuiască puțin învelișul perfect neted și roșu. Simțindu-i moliciunea, plina a ridicat piciorul încet și a privit cireașa de la înălțimea la care era, a încadrat-o între cei doi pantofi ortopedici negri ; se uita la ea și se întreba ce caută o singură cireașă într-un metrou așa de plin ? Cine ar fi putut abandona tocmai această cireașă, din zecile de cireșe pe care probabil le purta într-o sacoșă, acolo pejosul prăfuit al metroului ? Cred că s-a oprit aici cu întrebările, pentru că și-a mutat ambele picioare și a lăsat cireașa în pace, exact în poziția în care era. A adormit.
al patrulea bilet
Metroul a ajuns în stația unde trebuie să cobor și moșul telepatic coboară în aceeași stație cu mine. Cireașa este tot acolo, la fel de semi-ovalizată de pantoful ortopedic al plinei care doarme și cu învelișul neted puțin prăfuit. Dau să-mi iau la revedere, dar moșul telepatic se apleacă, ridică cireașa, o bagă în gură cu nonșalanță și mă privește de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Cred că a înghițit-o pe nemestecate, simțindu-i gustul pantofului ortopedic al plinei care doarme în continuare. Chiar înainte să se închidă ușile și metroul să plece din stație, același moș telepatic se repede cu o viteză de neimaginat și îi fură pantofii ortopedici plinei imaginate; acum a ieșit afară și i-a înghițit în fața mea cu aceeași nonșalanță precum a înghițit și cireașa, fără să lase vreo urmă concretă a existenței lor.
multi dintre noi suntem asemenea ciresei din metrou,numai ca putini,dupa ce suntem calcati in picioare capatam sansa de a ne indeplini scopul in viata!
citind articolul,ma gandesc ce s ar fi intamplat cu ,,plinuta”, daca norocoasa fructa era banana!!!!!!!!!!
eu am făcut cunoştinţă şi cu foarte multe picioare, dar nu mă mir că mulţi ne identificăm cu cireaşa.
Doamne, cat de cirese suntem si noi uneori! Imi place foarte mult articolul tau!
nu-mi pierd încrederea că noi am fost uneori şi picioare. bine ai venit!
Cu permisiunea ta, te adaug in blorollul meu.
Noi acceptăm şi fără permisiunea ta!:)
o cireașă kamikaze plasată strategic într-un teatru de război. o cireașă bine antrenată să scape de pe terenul plin cu mine, să scape aproape necălcată de tancurile ortopedice inamice. o cireașă sfârșită brusc în gura spionului telepatic. de supărare, cireașa s-a activat și a explodat în burta spionului! misiune îndeplinită. de durere de burtă, spionul telepatic s-a aruncat înspre tancurile ortopedice și le-a mâncat. The end!:)
Îţi transmit prin telepatie că râd, simţi? dacă nu, cred că este din cauza tancurilor care ne blindează. Oricum, aproape că nu mai înţeleg cine mănâncă pe cine în toată povestea asta…
simți că și eu râd? mor chiar! dacă nu simți nu e din cauza tancurilor care ne blindează ci pentru că au tehnologie de bruiaj!
știi, eu când nu înțeleg răstălmăcesc. acum…mie mi s-a părut foarte clară povestea ta dar și punerea mea în scenă. maniera mea, recunosc, este bizară iar finalul este interpretabil, lăsat în coadă de…cireașă!…este o dramă îngrozitoare!:)))
Eu îmi fac des ceai din cozile de cireşe în care sunt lăsate finalurile bizare. Aproape că aş vrea ca tot ce se poate finaliza să capete bizarism cotidian. Ba eu cred că ai înţeles inimaginabil de bine, semn că şi tu ai o plăcere imaginabilă pentru bizar.
Eu am un fetiș bizar cu cozile de cireșe. Nu le beau ci le fumez seara. Sau le mestec mărunt în dinți plimbându-le pe bolta palatină după care le înghit, le las 2 ore să se macereze bine după care simt cum încep să-mi crească cireși. Și atunci să te ții! O plăcere iNImaginabilă mă cuprinde, finalurile sunt halucinante și bizare, neterminate, nefinalizate…
eu cred că moşul era pescar şi nu voia decât un vierme pentru nadă.
și mai rămâne ca eu să fi fost un pește pentru că i-am luat urma, dar nu l-am găsit pentru că s-a făcut noapte.
iar cireașa, o individualistă cu ghinion
nu i-aș spune ghinion, dar ieri mă gândeam cum ar arăta dezindividualizarea la cireșe.