Am tăiat odată unsubmarin şi m-am vârât înăuntru de unde nu am mai putut ieşi decât decumpându-mi părţi din corp cu o pereche de foarfece de grădină. Fălcile mele erau pline de iarbă; dadeam şi la rindea spre o surpriza generală când, în curte, a aterizat unsubmarin; am cărat unsubmarin acasă, rostogolindu-l şi am depozitat ce-a ieşit din el în magazie. Unsubmarin a scăpat câteva ore mai târziu şi s-a aruncat la loc în mare. Am găsit înăuntru două râme hiposodice de crescătorie şi o porţie infimă de legume dietetice din care mâncau alte râme specifice. Este posibil, mi-am zis, să fi pătruns râme întrunsubmarin odată cu repetatele tentative de ieşire din apă pe care le-au avut în ultima vreme. Când unsubmarin se umplea şi-l goleam mereu nemaştiind unde-mi era capul, îl căutam băgând mâna la fund printre resturi şi-l gâseam într-o râmă hapsână cu care mă certam de ce fac asta. Aşa, în timp ce mă instalam întrunsubmarin, simţeam că nu-i ceva în regulă înăuntru. Cam la fiecare mişcare se producea o contramişcare sub mine, care, mai mult ca sigur, şedeam pe dieta râmelor. Aşa se explică de ce arătau acum mai mult a culturişti agitaţi decât a râme contramişcate. Mai întâi am apelat la amabilitatea unui vecin care a remorcat totul la loc în mare, c-o sfoară petrecută pe după mijlocul meu, dar mecanismul s-a stricat şi am explodat de la presiune. Vecinul care m-a folosit pe post de scripete, operând o largă tăietură cu barosul şi dalta, s-a sinucis când a văzut cum arăt; şi de frică să nu-l dezamăgesc l-am dat la râme. Avea perfectă dreptate. Demoralizat, m-am refugiat în bucătărie, unde am început să răsfoiesc un dicţionar enciclopedic despre longevitatea speciei canine.
-
Păreri
Ami on Aveam un porc Milogul S.R.L.(Milog… on Milogul S.R.L.(Milogul și Rest… vilmaristul on Prolixă Ami on Prolixă vilmaristul on Prolixă Ami on 1001 de burice
Nu ştiu de ce, dar aş fi putut crede că “râma hapsână” ar fi trebuit să te asculte cu acea docilitate plină de raţiune, aşa că aş “taxa” episodul cu cearta ca incoerenţă, deşi din nimic povestit nu s-ar arăta că de aşa ceva ar fi fost vorba…cine ştie cum s’o fi dispus şi s’o fi solicitat “limbajul” de s-a ajuns la aşa ceva.
Făr’ de îndoială că mi-aş fi râs de râmă, dar nu mă întreba de ce. Asta dacă nu m-aş fi clorofilizat pe dinăuntru însă înainte, de la atingerea foarfecii de grădină.
Şi îmi mai zic că oricând pot ateriza submarine…da, asta poate surveni oricând…şi tot astfel, oricând, se pot însă evapora. Nu? Sau le poţi aştepta mult şi bine, fără să îşi facă însă apariţia.
Camelia dragă, râma prin natura sa este o incoerenţă care aspiră să devină un submarin coerent. Cred că aici ai motive de a te râde de râmă. Unsubmarin tăiat cu foarfeca de grădină se face doisubmarini. Râma rămâne tot râmă chiar şi dacă o dai la peşti.
În afara tropicului…topicului…citisem de la repezeală “Cameea dragă”, şi deja mă simţeam precum închisă într-o bijuterie.
Râma rămâne râmă, da, mizez pe ideea de subtilitate şi mai cu seamă pe aceea a esenţialităţii parabolice… iar în urma şi în umbra ideii de râmă, de-a pururi o epică şi verde vegetaţie.
aveam si eu candva niste rame subatomice gata sa tracteze doisubmarin spre portul din asybaris, dar degeaba, m-am imbatat cu vodka cernobal si am avut o clipa de marinimie. le-am eliberat si le-am spus: cresteti si inmultiti-va, apoi toata lumea e a voastra, v-o daruiesc. acum regret, caci au devenit rame megagigant si si-au luat nasul la purtare.
mănâncă-le! e singura șansă de supraviețuire în condițiile descrise de tine.
nu mai am ketchup.
ia cu bere că se duce! e singurul lucru la care ai acces zilnic.
apăi de azi vegetariană mă fac.
credeam că ești deja, dar mă gândesc: dacă cintind cele scrise aici te-a convins să devii vegetariană, ce altceva te-a mai convins să faci tot vizitându-ne de atâta timp?
o întrebare indiscretă, aș putea spune
Fraza cu falcile mi s-a parut geniala! Stii, V-ai facut sa ma gandesc putin la vegetarieni si ierburi…pe bune!
Şi câinii mănâncă iarbă la dureri insuportabile de cap de câine. În viitor, cu toţii vom deveni etnoboţi.
Pingback: Eusubmarin |