“M-am așezat și am pus copilul-japonez lângă mine
pe șosea, cu spatele rezemat de bordură și am rămas
un timp așa, fără să scoatem nicio vorbă.”
____________________________________
Al doilea copil japonez
și geometria statică a
unei căni
-
Păreri
vilmaristul on Noaptea Oarbă a Tinerilor… Ami on Noaptea Oarbă a Tinerilor… Ami on Noaptea Oarbă a Tinerilor… vilmaristul on Noaptea Oarbă a Tinerilor… Camelia on Bulbi Camelia on Noaptea Oarbă a Tinerilor…
adevărata ciupercă de la hiroshima
asa pare
….cand fara sa mi dau seama,am inceput sa ,,sosetesc” amintiri din alta viata,cand copilul din mine eram fericit si fara grija zilei de maine sau a viitorului ce va sa vie!
si eram asa prins cu ,,soseteala” ca n am vazut curentul de aer care l a luat de langa mine pe micul japonez asezat in sprijin langa bordura……
si iata ma singur si cu tolba plina de griji si temeri, haladuind prin lumea ce pare ca nu mai e….
asa-i, soseta ne povesteste pe toti cate putin
Frumoase versuri!
pot fi și versuri, ai dreptate
este un fragment din povestea completa din link
iți zâmbim, te îmbrățișăm și te mai așteptăm!