Mă plâng frecvent că nu găsesc intrarea și într-un timp nu mai primeam musafiri pentru că deja acceptasem ideea că nu vor ști să-mi pună corect degetul pe omidă și să-mi spună da, uite pe aici poți să introduci orice atâta vreme cât nu-ți iese pe partea cealaltă! Nu știu ce mi-a venit să-mi întreb într-una din zile o vecină dacă ea își mai aduce aminte ce face timpul zilei când are timp. Mi-a răspuns scurt că se ocupă cu problemele creației înghesuită pe pervazul geamului și apoi dă ce rămâne unui porumbel atât de negru încât a fost confundat cu un alt vecin de peste drum, căruia nimeni nu-i cunoaște vârsta. M-a invitat în casă să încerce și cu mine să vadă cât de repede poate termina, dar când m-a dezbrăcat a observat că sunt o bucată de piele ca o minge și cu o grămadă de zdrențe. Sub picioare pedalam de zor la o roată de bicicletă. Și nici nu mi-ar mai fi fost de folos pentru că vecina nu avea podea. Cum fără podea? Anul trecut nu s-au făcut podelele și au rămas mai multe tavane grămăjoare-grămăjoare pe câmp, așa că și-a montat și ea unul pentru vremuri din astea. Adevărul e că între două tavane îi încape burta, are loc să gesticuleze și să-și contorsioneze degetele pentru a comunica cu iubiții săi surdo-muți. Nu știu cum se face dar a nimerit numai din ăștia. Toți muriseră sufocați fără să scoată niciun cuvânt, chiar în momentul în care se pregătea să îi mănânce. Se gândea că poate e din cauza faptului că îi tot înghesuie pe stinghia pervazului, dar acolo era locul cel mai intim din casa ei. Primul iubit cu care și-a pierdut virginitatea a fost o bucată de friptură pe care a reușit să și-o răstoarne în poală înainte s-o prezinte părinților. Îi cerea imperativ descendența familiei sale și la auzul acestor mofturi ea s-a supărat atât de tare încât n-a mai ales furculița potrivită cu care urma s-o scarpine de plăcere și plăcerea s-a dus în interior și nu și-a mai găsit iubitul niciodată. Erau tot pe stinghia pervazului când s-a întâmplat nenorocirea. Vecina nu prea s-a mai mișcat de atunci pentru că mâinile lui nu i-au mai stat locului niciodată.
Pe mine m-ar fi pus la copt ca pe o prajiturică de cât de dulce eram, dar mai întâi și-ar fi dorit să mă spele ca să nu facă vreo altă trăznaie și mai mare decât făcuse atunci. A început să mă râcâie insistent cu unghiile până la carne, cu spirt și săpun de casă, dar nu a ajuns la nicio concluzie despre ce sex aveam. Îmi demontase roata de la bicicletă, o aruncase pe tavan și mă tot căuta de organele sexuale printre spițe, folosind acupunctură. A început să-mi roadă degetul mare. Când ești excitat poți fi și cretină, îți poți da peste cap relația cu vecinul din dreapta, cu vecinul din stânga, îți poți monta tavanul în locul podelei, dar niciodată nu te apuci să rozi degetele musafirilor în speranța că vei găsi o cantitate suficientă de mâncare să ai ce pune pe masă a doua zi. M-am cățărat pe un perete și am reușit să ies prin gura de aerisire. Îmi era rușine pentru că, de emoție, trăsesem un vânt în cameră și nu găsisem o modalitate decentă de a conduce mirosul afară. Ducă ce mi-am eliberat și mai mult intestinele la capătul canalului, am intrat înapoi în casă unde se simțea miros de neglijență. Am fost atât de neglijent încât mi-am lăsat degetul mare pe oriunde înăuntru fără să gândesc la ce s-ar fi putut întâmpla. L-am găsit proptit în bazinul cu balene de apă dulce, deversând în interior tot ce nu și-ar fi făcut loc prin stinghia pervazului. Deasupra mea pluteau Insulele Bermude și restul poveștii îl știți. Am așteptat să-mi crească alt deget pentru că acela fusese înghițit de balene și oricum nu mai era bun de nimic după o astfel de experiență.
Mult mai târziu, după câțiva ani, am auzit că din noaptea aceea balenele nasc pui vii. M-am dus și eu la acvariu să văd una, dar îngrijitorii m-au dat afară pe motiv că miros a pește și eman prea mulți feromoni, fapt care ar putea da peste cap întreg ecosistemul din interior. M-am conformat. Și așa mergeam cu inima cât un purice de teamă să nu mă recunoască cineva. Cred că este posibil să ai un pervaz pe care să-ți dai întâlnire cu iubiții pentru că în lume este o teamă cumplită de molime cu transmitere sexuală. Se crede că nu putem fi decât într-un singur loc la un moment dat, dar balenele de apă dulce pot străbate distanțe lungi cât ți-ar ajunge să clipești o dată. După câteva zile am găsit una pe pervazul meu și în acceași secundă am simțit că am rămas însărcinată. După doi ani am născut un ditamai elefantul fără trompă de 10,7 kg pe care, l-am așezat frumos pe marginea patului așteptând să se scuture de pielița de la naștere. I-am montat furtunul cu care udam grădina și l-am îngrijit ca pe propriul meu copil. Noaptea îmi cerea de mâncare și îi aruncam câte un șobolan pe care il mestecam eu înainte. Eram o mamă fericită! Elefantul meu a crescut până într-o zi, când am luat un topor și i-am retezat capul. Începuse să semene cu o balenă și nu îmi asumam acest eșec ca părinte. Copilul meu n-ar fi putut ajunge de râsul lumii când ar fi mers la școală și mai târziu la liceu. L-am acoperit cu pături și l-am privit din cap până în picioare. Avea stomacul plin de mâncare iar mădularul i se trezise la răsărit.
N-am știut ce să fac cu el altceva decât să il duc vecinei mele, care tocmai divorțase de al 876 carne de tun și era deprimată. Am intrat pe gaura de aerisire și am aterizat în dreptul pervazului. Își înlocuise tavanele cu tot mai multe pervazuri, pe care își trăia fiecare idilă în parte. Când m-a văzut, m-a îmbrățișat și m-a invitat să stau la masă cu ea. M-a întrebat cum îmi mai merge, dacă am găsit pe cineva potrivit și i-am răspuns că nu mi-am putut permite să călătoresc din moment ce îl aveam pe elefant. Îl scot din pătură și îl trântesc pe masă cu fața în sus. Dar vai ce seamănă cu o balenă! s-a mirat ea și atunci m-am enervat și i-am zis că îl duc înapoi de unde a venit. Dar pentru furie nu există vreun alt leac decât să privești sursa furiei drep în ochi așa că mi-a lipit fața de gaura unde-i lipsea trompa și mi-a spus la ureche: parcă nu îți găseai intrarea?! Na, acum o ai în fața ta și nici că nu vrei să intri. Stai liniștit că nu vei mai ieși pe partea cealaltă niciodată!





balenele străbat distanţe lungi într-o clipită, pt. că sunt ele însele nişte ajunse, cu coada la start şi capul la finiş, sau invers, pentru cele fricoase.
Eu duc o balenă plină de surprize, ieri a durat cam trei balene până să ajung la serviciu pentru că pe balena soarelui era alunecos.
sau o clocitoare…dar pui tu ceasul să sune să nu uit s-o scot de la crescut? tu, dar să vezi ce nu înțeleg eu: deci dacă vrea să fie fericită, vecină-mea trebuie să-și găsească un pescar sau un ceasornicar?
am un prieten care-mi zicea mai demult că balenele vor ieşi din mare pentru expresie, dar…pe-atunci, paranoică, credeam că se referă la mine, şi-ntr-un fel, eram mândră; rămâneam balenă, că eram! dar aveam expresia?!
BALENELE VOR IEŞI DIN MARE PENTRU EXPRESIE!
aşa suna în urechile-mi, ameninţător!
şi în acelaşi timp ş-oracolistic,,,
Şi, iacătă-le!
…mai dulci ap(l)ele, dar cu balene? cu!cu!
Și avea dreptate! Prin definiție balenele ies din mare pentru că nu au cum să iasă din mică, nu neaparat pentru că sunt balene de apă – căci puteau fi și de sifon – ci pentru că au găsit ieșirea de undeva. Problema mea este că nu găseam intrarea. Reușisem până atunci să găsesc toate ieșirile de prin orice loc mă aflam în acel moment, fie chiar și dintr-o balenă, socotind că aș fi fro Iona, dar cum protoamenii credeau că niște cranii de elefanți decedați prin deșert erau rămășițele unor ciclopi, am luat de bună și eu această știre și am zis să mă port ca atare. Vrei să-ți fac cunoștință cu vecina mea?
nu, nu! am eu dulcii mei pe care să-i strivesc! şi de dulce, apă-n gură, nu altceva! în plus, mie-mi plac peştişorii care se zbat…rămân o clasică; şi-apoi trompele-mi îs legate, uterinele de ele; dacă-mi sare elefantu’ practic, n-are pe unde…pe nas nu-mi ies elefanţi, căci ar fi culmea ca fosele nazale să scoată ditamai orchestra de elefanţi, elefănţei, elefăntiţe, elefănţuţe, elefănţoaice, elefăntese, elefănsnogi, chiar si elefănsnobi, din joasa lor expunere spre public(Iartă-mă, Tarzan!).
N-am confundat vecina cu piscina(de balene) dar am zis să ocup tot, tot…în afară de mărinimoasa-ţi ofertă pe care-ai scos-o de la şosetă, că aşa-s balenele, MARi…D’ale mării, deh…şi bărcile care ne ţin ori nu ne ţin la suprafaţă…
oricum, dacă scoateţi şoseţele cu balene, eu voi cumpăra; dacă scoateţi şozezâne cu balene, eu voi cumpăra…dacă scoateţi hârtii igienice cu multumiri dar sub formă de balene, eu voi cumpăra…până atunci îl aştept pe Godot! Sau pe Estragon ori Vladimir să se trezească!
să nu mai aştepte ca neghiobii:
-ce faci acolo?
-mă descalţ(de şosetă), ce ţie nu ţi s-a-ntâmplat niciodată?
treaba asta cu balena,imi aminteste de trecut
la gulerul camasii,ptr. a fi ,,cool”, se puneau niste balene(ceva sagetele dintr un plastic mai dur)
si pana sa merg la scoala comparam balenele cu acele mici accesorii
nu mica mi a fost mirarea,dupa ce am citit aventurile lui pinochio
Mie inca mi-e mare mirarea ca pinocchio te-a convins ca facusei o asociere gresita. Daca mai ai balene pt guler da-mi si mie pentru ca azi am mers cu el desfacut.
imi pare rau,dar atunci aveam 7-9 ani
si a trecut ceva vreme.
dar azi nu se mai poarta cravata,balene, maneci incheiate, camasa cu nasturi
azi sa traiasca tricourile ,,personalizate”sau nu
Sunt si sutiene cu balene…
Caci inversului nu i s-ar intelege utilitatea!
ha!
mai bine lipsa sau mai bine silicoane sa ti faci doua balene
fara a mai folosi sutienul cu balena
ai balena la purtator
n ai de unde sa stii cum e in lumea balenelor verirabile
ce moda e la ele,ce cumpara din magazinul din soseta
ce mototoli sunt ,,balenoii”si multe altele
grația balenelor – un exemplu pentru balerine
O fi, dar eu nu stric portocalele acre pe balene de apa dulce dintr-un motiv evident.