Spirit al pădurii, Dag Dranu Adra trăiește într-o metamorfoză ireversibilă, asemeni unei fungi cu piciorul pe dos și cu pălărie convex campanulată, albicioasă și cu tentă verde ou de rață. Poreclită peste nouă mări și țări ciuperca pisicii, Dag Dranu Adra are un apetit de necontrolat pentru nenăscut, neîntrupat și desuflețit, hrănindu-se o dată pe anotimp cu cea mai respingătoare ființă zămislită de o femeie înainte solstițîi și echinocțîi. Pe timpuri, femeile rămase grele măsurau în fiecare anotimp conținutul de mercur din râuri ș-apoi organizau un soi de întrecere între sate vecine, în urma căreia femeia care avea copilul cel mai pocit din hotare ieșea câștigătoare și avea dreptul să-l abandoneze numaidecât în mijlocul pădurii, reînsămânțând astfel dincolodelumea fiecărei așezări omenești cu care, mai târziu, își măsurau puterile feții frumoși ai celor mai ghinioniste mame din sat. Dag Dranu Adra este un asemenea spirit, născut deopotrivă din abandon și sacrificiu pentru nelumea din păduri și de pe lângă cursurile apelor pline de mercur, atrăgând femei însărcinate care, la auzul chemării ei își pierd mințile și au halucinații auzindu-și fetușii scoțând un sunet asemenea unui mieunat de pisică turbată. Unele dintre acele femei iși acopereau urechile sau ignorau
chemarea Dag Dranu Adrei :
Dag Dranu Adra o să tragă de mine
eu o scot din decolteu și o să o mestec
în gură căscată de balsămine
să le frâng gâturile între degete
așa cum aș frânge un iadeș de neamestec
M-am muiat încet-n volbura lui
și voi aștepta nouă luni să răsară
fetu-mi imaginez ca pe o scoică rară
în care m-oi cuibări când lumea va trece
Voi să-l las să absoarbă căldură din mine
și hrană până când este gata să lepede scoica
să iasă în lume să zacă pe fiecine
va vrea să-l răpună ca pe-o picioică
Și-ntrega argilă în ritm fetal respiră
cu-al meu suflu pe suflu legat
voi să făt un monstru într-un ou blestemat
în lumea asta ce-ncet se deșiră !
în lumea asta ce-ncet se deșiră ?
nu cred ca si strange limitele si intr un curand
va fi cea fost un atom stingher care nu va sti
care i este locul in univers
dar noi,demult nu vom mai fi
sau vom chiar inima stingherului atom
Citind cele spuse de tine, aproape ca ne privim altfel ciuperca pisicii, din interior spre exterior, dinspre ce crede ea ca este spre ceea ce credem noi ca reprezinta.multumim, lucica!
clopocitania ar putea fi o bună ciupercă de pază! & protecţie.
Cu gandul la ciuperca ta de paza am facut o batatura tot gandindu-ma daca sa o pun sa latre sau sa bata ca o clopocitanie.
Frumos! Acum am citit! Caloianul în manieră suprarealistă!
Ai respectat ritmurile si sonurile legendare! Am citit cu mare placere! Si se si potriveste, fiindca azi, mi se pare, ca se serbeaza Calioanul.
Za-um nu are a face cu nici o cultura, cu nici un obicei popular sau personaj fantastic existent pana acum. Za-um nu are nimic fantastic. Sunt fiinte firesti, nascute din simtirea lumii intr-un alt mod.
Dag Dranu Adra, numele, vine de dincolo de minte, din simbolistica sunetului.
George a simtit acest personaj ca avand “un apetit de necontrolat pentru nenăscut, neîntrupat și desuflețit”. Dag Dranu Adrele se nasc prin sacrificiu ” reînsămânțând astfel nelumea fiecărei așezări omenești”.
Bun.Gandesc ca am sa ies cu dag dranu adra sa ma creasca in ploaie. Poate eu am norocul sa nu ma fac paparuda ruda rud ru r.
Foarte interesant poemul si nu mi se par deloc intamplatoare oarece asemenari cu sarbatoarea Pastilor ce fuse si inca nu se duse.
Asocierile cu lucruri familiare noua sunt normale pentru ca avem un asemenea sistem de reprezentare a realitatii care nu poate genera asocieri cu ceva complet necunoscut noua oamenilor. Astfel, multi dintre noi ne imaginam extraterestrii ca avand caracteristice umanoide. Za-Um poate fi usor asociat, dar incomplet la nivelul cunoasterii comune. Ce anume te duce cu gandul la Paste, Claudia?
Oo, dar noi şi câinii, şi pisicile, precum şi alte lighioane le întruchipăm umanoide,
croşetăm, tot croşetăm, de şiră, de spate, de măduvă, de perlă,
decol(or)ări STUP-ide…
La mine Dag Dranu Adra-i tot una cu Ardă Un Ard, rămâne GAD,
care nu-i God, nu-i nimica.
Pocnim din degete, pic-poc, pici oică, picinap, piciporc,
monştrii zac în albuşul de clopocitate.
Până când?
Adevarat graiesti. Si-n tot ce nu-i aievea noi umanizam, pentru ca nu putem percepe altfel decat conform naturii noastre…dar macar le simtim
tare…tre să îmi alg un spirit şi să cer o invocaţie. ai cumva idee dacă e mai bine să caut unul feminin?
Alege unul neutru sa nu avem probleme de gen proxim si diferenta specifica. Tu numeste-ni-l si noi iti putem indica incantatia potrivita pentru a-l avea la degetul mic.
Ha…o să am propriul meu demon…o să caut unul cuminte totuşi! (cu 3 picioare) un scaun eventual.