Livezile regale erau o geometrie insolită de faună și floră de pe Tărâmul Acesta și de pe Tărâmul Celălalt, cu arbori de aur, de argint și de aramă, cu fructe magice care te adormeau, te întristau, te îndrăgosteau, după cum aveai nenorocul să te rătăcesti pe acolo, dacă nu studiai cu atenție harta de pe pliantul de la intrarea pentru vizitatori. Singura diferență față de arhitectura basmică clasică a grădinilor, livezilor și a pădurilor era ca Zâna Dis-De-Dimineață a renunțat la plasarea concentrică a vegetației. A ales simplu paralelogramul, în amintirea unei poezii primite de la un cavaler necunoscut care folosise o săgeată din lemn de alun să i-o trimită fix in jardiniera de la balconul iatacului ei. Așa că Livada avea forma acestei balade de demult: balada compunerii vectorilor din regula paralelogramului.
Prea nobilă, mă iartă, de Sfânta Rezultantă
Ce pentru tine însăți, pribeag, am izvodit,
E greu a vorbi-n stihuri, că plânsul mă îneacă,
Dactilii nu m-ajută, troheii șchiopătează,
Iar iambii, puturoșii, cu greu se mai disting.
Dis-Dimineață, ascultă, în sunet de-alăută
Glasul stingher, dar sprinten, de firav menestrel
Ce cântă-n fapt de seară, în poartă, la castel,
Pe caldarâmul dulce, din zahăr fin candel,
Balada-nfiorată despre Rezultantă!
Dau zmeilor dactilii, iar iambii frângă-și gâtul
Și, pe potcoava din spate a calului ce-l am,
Vorbi-ți-voi despre paralelogram!
Să spunem că D1 e vectorul de nuc,
Iar D2 e vectorul ilustrei castelane,
Ci nu sunt paralele cum zânele-au crezut,
Că din a lui Zahăr-Alb, grație,
Cei doi vectori au același punct de aplicație!
O, zmei, dar cum găsi-vom oare pe R cea minunată?
Dis-Dimineață, uite, privește-mă atent!
Purta-vom cu migală, prin vârful unui vector,
O paralelă simplă, așa cum vei vedea,
Apoi cu celălalt, la fel vom proceda!
„R” fi-va, așadar, diagonala pornită-n zori
Din punctul de-aplicație al celor doi vectori!
Modulul este simplu de vrei să-l afli apoi:
“R” egal cu radical din D1 la pătrat+D2 la pătrat+
De două ori D1 și D2, cos de beta în unghiuri moi,
Apoi egal iar cu radical din D1 la pătrat+ D2 la pătrat
Minus 2 ori D1 și D2 sin de alfa la-amândoi.
Așa că Livezile Regatului Estului aveau forma paralelogramului secționat pe diagonală de Rezultantă. Privit de sus, spectacolul era și mai frumos, fiindcă părea că palatul era ridicat în aer de un zmeu de hârtie uriaș. Chiar în punctul de aplicație, unde se afla sin de alfa, hotărâse Zâna Dis-De-Dimineață să fie plantat Mărul pitic de origini necunoscute, pe care îl adusese special pentru ea Ducele de Boile. Mărul pitic era un amestec savant de frunze, fructe si flori ce trăiau într-o armonie perfectă ignorând legile și regulile de reflectare ale altor varietăți de măr. Tulpina crescuse ca o scară spiralată care ducea spre o corolă cu ramuri generoase ce se aplecau leneș până la nivelul ierbii. Privit din afară, de departe, părea o căsuță albă, rotundă, ușor moțată, ca o cupolă de bezea meșteșugită atent de complicatele dantelării încremenite în tripticuri perfecte: floare albă cu petale solzișor, frunză oviformă de smarald translucid, fruct rotund, de culoarea granatului grossular numit, tocmai de la acest fruct, ”măr verde.” Atâta doar că floarea era mai mare decât celelalte piese, plasată spre exteriorul pomului.
Pentru astrofizicienii și matematicienii din Zorion, regula paralelogramului este mult mai evidentă. Pentru noi toți ceilalți porniți în căutarea Mărului Pitic ne dă cu virgulă perioadă pom. Privit de jos regatul este prins în vata de zahăr de pe bățul unui plod?
Eu cred ca atunci cand Dis-De-Dimineata a primit ravasul cu regula paralelogramului lucrurile erau clare din punct de vedere matematic, dar Zana a mai adaugat o floricia si-o funditza pe unde a crezut ea ca ar fi dat bine si a rezultat o noua regula. Nu va chinuiti sa gasiti modulul dupa modelul dat ca sigur va da cu virgula!
Mi-e frica de Dex! O sa imi jumuleasca regula de toate penele de flamingo fraise!
Multumesc Sosetei pentru cunostintele temeinice de matematica, fara de care intreaga lucrare s-ar fi pierdut ca manuscrisele de la Marea Moarta!
Prieteni,
va asigur ca”marul meu pitic” nu are nicio legatura cu marul discordiei!
Nici macar nu e un mar rosu otravit! E doar un mar verde de vara tandra din tinutul Revarsatului de Zori!
Se pare că discordia de mai sus nu a luat formă de măr pitic, ci de piatră aruncată în vid care se va întoarce în cele din urmă înapoi cu o viteză cel puțin egală cu cea folosită inițial pentru a arunca, diferența fiind că nu se știe ce formă va lua. E posibil să te plesnească un elefant glazurat peste față, sau… Budiștii din Himalaya explică această reîntoarcere prin faptul că uităm momentul aruncării pietrei.
Pingback: Revărsatul Zorilor (fragment) |
Pingback: Arthur Hailey şi romanele sale extrem de captivante « bibliodevafiliala3