Tangram androgin (prima parte)

Moto: Jos Arta
căci s-a prostituat!
Poezia nu e decât un teasc de stors glanda lacrimală a fetelor de orice vârstă;
Teatrul, o reţetă pentru melancolia negustorilor de conserve;
Literatura, un clistir răsuflat;
Dramaturgia, un borcan de fetuşi fardaţi;
Pictura, un scutec al naturii, întins în saloanele de plasare;
Muzica, un mijloc de locomoţiune în cer;
Sculptura, ştiinţa pipăirilor dorsale;
Arhitectura, o antrepriză de mausoleuri înzorzonate;
Politica, îndeletnicirea cioclilor şi a samsarilor;
                                                Ion Vinea 

Theme: Coraline

              Migdal Manelli di Muggia s-a născut hermafrodit. Un dolofan, îndesat, cu fața strălucind de o prosperă naivitate copilărească, cu ochii unui vițel de lapte, proaspăt înțărcat și cu mâinile și picioarele lungi. Cum are nasul foarte mare, cărnos și deosebit de mucos și fălci puternice, când râde și strănută păre că are o trompă care tremură ca gelatina din pricina grăsimii. Este încet și cu o plăcere a somnului precum focile elefantine priponite pe câmpurile cu flori de lotus. Nu poate trece de la soare la umbră și de la umbră la soare, fără ca o irezistibilă explozie de gaz să nu-i țâșnească pe gură, pe nas și prin părțile păros-umbroase ale șezutului său adipos. Strănutul i se aude de la mare depărtare, și fiindcă se produce la intervale precise, le slujește ca orar tuturor cetățenilor din oraș. Are, ca maimuțele, talentul de a-și preschimba vocea în funcție de starea de spirit.

În fiecare dimineață, un cârd de gâște roz, cu mișcări lente, cu pliscuri late și portocalii, făc gălăgie și-l trezesc din somn, enervându-l teribil. Când le aude că aterizează pe acoperiș, își face vânt spre geam, se cațără pe burlan și le aleargă cu bătătorul de covoare, încercând să le pocnească în cap. Din când în când, dacă o nimerește pe vreuna, se simte un miros de bălegar de cal și sulf. Migdal locuiește într-o mansardă laolaltă cu un croitor ce are o nevastă paralitică și cu un măturător cu șapte copii și trei pisici, toți loviți de scrofuloză și de rahitism. Cei șapte copilași au un bidon, în care cresc prima zână de iulie care răsărise dintr-un mac crescut pe un câmp, între mare și fluviu. Corpul ei este plin de un strat de apă sărată și unul de apă dulce, iarbă mărunțită și solzi sclipicioși. În bidon întră adieri, insecte lucitoare care se izbesc de geamurile desenate cu carioca verde și ricoșează în grădina de alge de pe fundul bidonului. Din zână cresc smocuri mari de paie, pe care le pasc trei vaci cu picioare strâmbe și ochi ieșiti din orbite.

La acest preambul ciudat, ați căscat gura de uimire și eu vă toarn pe gât vin, iar uimirea se preschimbă în bucurie și așteptarea într-o macaroană. Bidonul cu zâna se rotește prin centura cu perturbații audio-video a unei mingi de latex uitată în spațiu de prima gâscă propulsată cu bătătorul de covoare. Incidentul urmează să le fie șters din colțul gurii întregii umanități.

Când este singur, Migdal simte nevoia să se întindă pe marginea geamului și să zacă nemișcat simțind pe suprafața trupului său deșănțat, un deliciu necunoscut care plutește în aerul din mansardă. Începe să se dezbrace lent, cu gesturi încete, zăbovind în jurul șireturilor de la cizme și a elasticului de la dresuri, făcând mici sforțări leneșe de a-și scoate brațele dintr-un sutien de papură prea strâmt și prea rigid. Se opri la jumătate, dându-și capul pe spate cu părul creț și scurt de băiețandru. Corpu-i gol ieși la iveală și o grămadă de lână de oiță tânără și o pânză moale ce zăceau laolaltă pe el, în timp ce o vibrație invizibilă îi înfiora pielea. Toate liniile sânilor se arcuiau încet către capul cârlionțat; ușoara rotunjire a pântecului nedeformat încă de nicio naștere, se aplatiza. Curbura coapselor se desena în relief. Era relaxat.

Deodată, o albină încearcă să intre între picioarele-i larg desfacute, bâzâind și planând în jurul pelvisului. Este gata-gata să-i atingă goliciunea zvâcnindă și puternic irigată de sânge. Migdal începe să se apere de o iminentă înțepătură, șerpuindu-se, contractându-și mușchii, răsucindu-se, ghemuindu-se, dar cu tot efortul de a se feri, alibina îl înțeapă violent în zona clitoridiană. Speriat, dar și foarte excitat, cu mișcări haotice, simte cum tot corpul i se încălzește și i se răcește brusc, provocându-i spasme.  Se privește și observă o umflătură care se dezvoltă și crește din ce în ce mai tare, asemeni unui balon de aer cald, având miros de piersică fermentată (nu, nu e fermentată). Deodată, pomeții obrajlor i se suie rapid spre ochi, colțurile gurii și tâmplele i se încrețesc, pielea de pe nas i se zbârcește, bărbia i se răsucește într-o parte, involuntar toate trăsăturile feței i se schimonosiră și un fel de fior vizibil îl străbătu de la ceafă în jos, pe toată spinarea. Nasul i se umple de lacrimi, picături mari încep să-i țâșnească din găvanele ochilor, rostogolindu-se ca niște perle neuniforme. Rămas cu limba nemișcată, lipită de dinți, izbucni într-un geamăt din străfund, eliberând un jet de lichid albicios pe geam, stropind gâștele. Urechile i se făcuseră ca niște frunze de porumb răsucite, una mai mare decât cealaltă și se revărsau de-o parte și de cealaltă a umerilor; prin colțul gurii întredeschise se scurgea salivă, cu o anumită moliciune a formei, unsuroasă și consistentă precum mierea de albine. O abundență de ceară îi acoperea părul îngrijit, iar de sub ea, o șuviță cârlionțată, aranjată cu dichis, îi cobora până la rădăcina nasului, în timp ce alta i se inelează la tâmplă. Un fel de obscenitate și de lascivitate naturală emană din orice mișcare, din orice gest, din orice modulare a vocii, din orice privire. Un sân i se legăna dintr-o parte într-alta, parcă bătut de un vânt de nicăieri și sprâncenele groase i se împletiră până sub piept, susținându-i-l pe celălalt. Adoarme.

I-a crescut păr pe oase și il gâdilă pe sub piele, trezindu-l. Acum are o barbă luminoasă și verde ca iarba în care stă întins. Nu mai are protecția genelor, nici altă pavăză. De supărare, își îndeasă hârtie igienică în nas. Hârtia scoate un fâsâit regulat care-i aduce aminte de mirosul tălpilor. În fața sa, balonul se umflase și plutea în derivă, cu o ușă larg deschisă în exterior. Apucă ușa precaut, bănuitor și bagă capul privind în interior, de-a lungul unui hol, cu camere pe-o parte și pe alta. Intră. Stăruia aici un miros închis, ca o dezolare încremenită pe care o au școlile fără copii. Pe tăblițele pătrate alfabetul scris cu litere mari ca și grupurile diftongilor și triftongilor stăteau mute și dominatoare la colțul holului. Înaintează cu picioarele goale, evitând locurile unde pardoseala era stricată, încercând șovăiala celui care merge desculț pentru întâia oară pe o suprafață aspră și tulbure a unei femei, a unui bărbat, a unei femiei și iar a unui bărbat care nu mai simt în jurul pașilor impedimentul obinuit al organelor. Merge așa până în prima cameră, unde era un lac de acumulare. Apa se spărgea de pereții încăperii și se retrăgea într-o maree accelerată. Luă apă în mâini și se stropi cu ea pe față, tresărind când o picătură mai mare în aluneca pe piele. A ieșit de acolo plină toată de rouă și s-a dus la oglinda unui scrin vechi. Scrinul mai avea, ici colo, fragmente de carii. Oglinda, ce ascundea un dulap suprapus, avea împrejur ornamente argintate întruchipând balene de mai multe culori, iar deasupra doi elefanți fără trompă. Se repede brusc, atras de irezistibila curiozitate de a se vedea în oglindă goală ca un bărbat. Înfățișarea  lui, cu stropi de apă stătută pe ea, se ivea în întunecimea oglinzii ca dintr-un fund de butoi verde-albăstrui. Se privea surâzând. Zâmbetul, orice mișcare a mușchilor făceau parcă să tremure balenele și elefanții din ornamentul oglinzii, ca într-o imagine reflectată în apă. Atunci începea o mimică vanitoasă, privindu-și gesturile reproduse în oglindă, deschizând gura să-și arate dinții, ridicând brațele să-și vadă subțiorile păroase, arcuindu-și spinarea și întorcând capul în profil, până când o apucă un acces de ilaritate în fața spectacolului dat de el însuși pentru ea însăși.

—————————————————————————————————-

Postat de Șosețel în categoria Viseline

Șoseta prea mulțumește:

Crocolili,Casa cu Nuci,Claudia,Hazmate,Pato,DulceDeea,Shayna,Mița, Psipsina,Standd,Ciupercuța,Florin,Pis Roz,Psipsina,FreeForTree,Flavius,PDY,Standdown,Trilema,Helena

12 Responses to Tangram androgin (prima parte)

  1. Vinea omoara pe Siret! ce facea moara?

    • Vinea omoară pe Siret. Pe cine omora Vinea?

  2. Pingback: Timpul de-a mine… « lunapatrata

  3. Mitzaa Biciclista

    Pe omoară :P

    • Hai, hai, gata spargeti gasca!

    • MiȚa, 10 (zece), stai jos!

  4. Biciclista ne strica planurile de batalie!

    BTW-Mitza incepe mica bucla te-ai inscris?

    • Neaa, ea o așteaptă pe a mare!

  5. Pingback: Trafic cu Hituri (runda 70) « Teo Negură

  6. Migdal ăsta ar face furori la televiuziune. Îl văd ca fiind un actor desăvârşit. Să-l înscrii la casting neîntârziat.

    • Greu, ar avea o concurență incredibilă în șău biz, amice hazmate. Poate teatru urban, pe o bordură în centrul orașului, l-am putea salva de la mizerie, dar cred că i-ar asigura un câștig întârziat.

  7. Pingback: Cum l-am cunoscut pe Migdal | Casa cu Nuci

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s