Ai fost…degeaba și te-ai urzicat pe fugă

ATENȚIE! Acesta ar putea fi un pamflet și ca atare, nu trebuie tratat.

…de vină sunt o Miță și-o Șosetă,  drept model – articolul Ai fost..Pe fugă

Plecând pe fugă de la biroul ei, cu soarele bătându-i în creștetul ca de abanos (noroc cu Garnier color și șain la promoție cu piatra ponce de la Real) și cântând în cadență ultima melodie de pe iutub pe care o ascultase înainte să sforăie, având și o încredere perfectă în deodorantul ei invizibil, cu care s-a fâsâit să nu pută a purcel (d-abia scăpase de el cu o zi în urmă…de miros purcel desigur), cu aceeași mișcare viguroasă rap-rap-tipa-lipa, mișcare ce-i umflă pieptul de mândrie, cea mai Raluca, pe care unii mai sfioși o strigă Dana, cunoscută internaut sub numele de Luka-Ukavra sau după alte apelative deocheate, pe care nu suntem în măsură să le reproducem public, se îndreptă către Mec. Dar când ajunse acolo se înnegri de furie ca argintul coclit, încruntând sprâncenele abia smulse cu penseta în oglinda de la baie, iar faţa ei păru un vulcan gata gata să erupă precum un coş adolescentin: „Qu’est ce que c’est ca? Merde!”

Băieţandrul acela păduchios şi cu bube pe frunte iar îi spuse, semi-ascuns după tejghea (de frică să nu-l pocnească ca de obicei cu un toc în mufarină), că managerul unităţii refuzase, din nou, propunerea ei de a da în lucru reţeta ei specială de salată: frunze de păstârnac tocate cu katana, scobitori din lemn de gingobiloba, ulei de ricin, sâmburi de măsline şi solzi de ton fără lapți. „Tâmpitul! Ăsta habar nu avea de marketing. Ce Dobitoc! Lolz ce oameni, dapo”, i-ar executa în piața Unirii. Dapo!

Băieţandrul de după tejghea privi mirat la Luka, iar stupefacţia nedisimulată i se citea pe faţă. Deşi o vedea pe fată aproape zilnic, tot nu se putea obişnui cu stilul ei boem şi original. Se uita fix la părul ei negru despărțit la mijloc de o potecă largă și albă, pe care trecuse un tătar obez călare, ce strălucea ca o carabină unsă și ținută în rastel. În picioare, cizmele de lac țepene (cumpărate de la magazinul pescăresc la promoție cu cei 50m cubi de faianță cu flori) care nu fuseseră niciodată ale ei, la cea mai mică mișcare o făceau să calce în străchini și să își muște buzele de durere că se lovea la bășica de la deget. Purta dresuri de culori diferite, sub pretextul că este excentrică, adevărul fiind că își cumpărase patru seturi desperecheate de la magazinul de marfuri confiscate. Dresurile cu funde, reușeau să-i acopere bulanele până la marginea pantalonilor golf maro în carouri, cum purtau boierii la vânătoare, lăsați mai jos, cu cataramele încheiate între picioare, ca fapt divers. Peste pantaloni rochia de un luciu verzui, strâmtă, pe dos și care o făcea să își țină bratele depărtate îi dădea aerul unui luptător de wrestling somnoros și în prag de pensie. Bereta de pe cap, trofeu de la un fost iubit ce după două ierni la rând cu serenade în fața geamului a căzut răpus de degerături, întregea figura-i bătăioasă de cheguevaristă convinsă.

Luka ajunse acasă supărată şi cu maţele chirăind. Era atât de supărată, încât nu-i reuşi nici figura cu trântitul uşii de la lift şi prinsul cozii mâței hoaștei de la parter. Dar-ar dracii în ea de miorlăiciunea vieții, că tot o să i-o facă ea până la urmă. Se consolă cu faptul că lăsase ușa la lift deschisă la etajul 10 și aruncase bidoanele de cinci de apă plată pe ghenă, trezind toate hoanghinele pensionate și băloșite în faţa lui Cabral, mutând din când în când pe Narcisa sălbatică. „Pupa-m-ați, telenovelistelor!”

Intră în casă şi primul lucru la care se gândi fu prepararea unui meniu care să îi satisfacă poftele: apă plată cu lămâie crescută în balcon, peste care aruncă două frunze de mentă frecată. După ce mestecă bine, bine frunzele de mentă, Luka se gândi că o cană de ness ar fi nemaipomenită acum să o ajute la digestie. Aşa că dădu fuga la dulapul cu borcane, borcănaşe și borcanele, îl extrase pe cel care scria Ness de Ness şi cu gesturi bruşte îşi turnă în borcan trei linguri de apă fiartă cu 5 linguri de pastile de îndulcitor pisate şi se apucă să frece în timp ce deschise calculatorul pregătindu-se să dea o raită pe Fain. Dar noutăţile de acolo nu părură să-i însenineze ziua: voturi ioc, carma scăzuse dramatic și Nelumbonuciferul îi răspunsese iar cu obrăznicie aşezându-se în contră, ăsta se pare că o făcea înadins. Porcul nu mai guițase nimic, Popescu părea la fel de misogin, Mița se dăduse iar în stambă pe versuri ceaușiste și Șoseta, sublimă ca de obicei, lipsea cu desăvârșire.

După ce se enervă iar citind-o pe Floreta, îi veni să-şi dea palme că tot nu a învăţat să înjure birjăreşte şi de oftică dădu drumul la apa fierbinte în cadă şi-şi trase repede cu bliţul două nuduri în oglinda aburindă de la baie, după care se întoarse iar la calculator cu chef să scrie un articol la care să-și folosească opera fotografică . Simţi că o pătrunde inspiraţia şi începu să scrie o scrisoare de amor. Era în postura perfectă. Scrierile Floretei îi dădeau totuşi gustul să exprime în scris ceea ce în viu grai nu ar fi putut să facă în veci cu gagică-su:

Idiotul meu, Stimatul meu boul dracului, Porcul naibii, Ai fost Mentorul tinereţii mele.Dacă nu te întâlneam Stăpâne, probabil că muream virgină și mă călugăream, nu neapărat în această ordine. Dacă nu era ziua aceea aglomerată din 105, când cineva mă tot împingea în spate simţindu-i biberonul din buzunar, sau bâzdâcul, știuletele sau pur şi simplu un ciorap ghemotocit, dându-mi iluzii deşarte, probabil că nu aş fi căzut la tine în braţe aşa cum stăteai tu comod pe unicul scaun destinat handicapaţilor sau gravidelor. M-ai ţinut în braţe toate cele 15 staţii şi nu ai vrut să-mi dai drumul nici când a apărut cotoroanţa aia bătrână ce se sprijinea în bastonul tău şi care ne privea ciudat de după ochelarii ei cei negri. (Nu am înţeles niciodată babetele astea care după ce că nu ştiu să se îmbrace trendi, se cred interesante dacă poartă ochelari de soare pe timp de ploaie).

Lolz, ce amuzant erai tot timpul! Chiar şi când a venit controlorul şi tu ai spus că ai uitat portofelul acasă cu abonamentul şi el nu te-a crezut, iar eu a trebuit să plătesc amenda cu banii mei de burgeri și ness pentru o săptămână, tu tot glumeai şi mă făceai să râd cu precipitații. A fost cel mai bun lucru care mi s-a putut întâmpla atunci. Datorită ţie am renunţat la hamburgeri, constatând cât de hrănitoare pentru ten este apa plată. Cine ştie ce specie de balenă încrucișată cu elefant aş fi fost acum dacă nu te întâlneam pe tine?!

Întâlnirea de tine, de noi, de mine în tine, de tine în tine, în noi, în mine a fost un compromis foarte calculat și lucid, schimbând iubirea în comoditate și comoditatea în iubire de tine, de noi, de dânsa-ntr-însa, ca fructele zaharisite din noul vitalis, păstrate închise în pragul toamnei în borcanul cu vid antiseptic. Ne iubeam ca niște descreierați, plini de seva albă a vieții. Erai un bărbat alintat și leneș, paradoxal, de prea multă bărbăție. În alcătuirea aceasta controlată a afecțiunii ce ne lega și care ne asigura din capul locului o longevitate de amanți rezonabili, dincolo de pat, intra totuși un element moral neprevăzut, de un mare angajament cultural, care avea să stea la baza regăsirii de sine: citeai reviste de modă pe veceu! Iubeam când făceam cu schimbul sau mă chemai când descopereai un articol nou și dădeam sărci să pun pe Fain poza cu ultimul chilot în tendințe. Tot acolo, o vagă propunere de mariaj făcută în glumă avusese loc, dar după ce te-am pocnit cu sulul de hârtie igienică în mufă, m-ai dezmierdat cu aerul tău înduioșător, fără să-ți dai seama de resortul real al pasiunii mele. Țin mine cum într-o zi, după ce mi-ai supt tocul prelung, cu moliciunea ta și firea ta lipsită de stil practic mi-ai zis: „Te-aș face om! Habar n-ai tu ce om aș scoate eu din tine!” – iar ochii tăi de culoarea zambilei ofilite scăpăraseră umezi și înflăcărați ca-n momentele în care citeai revistele alea.

Ce fericită am fost când am apărut cu tine, prima dată, la uşa casei părintești! Îmi aduc aminte că mama era în cămașă de noapte și l-a strigat extaziată pe tata din garaj, spunându-i să cumpere urgent cât mai multe bilete la eurobingo, crezând că i-au năpădit norocul văzându-te pe tine negru şi cu periile acelea în spate. S-a liniştit abia după ce am convins-o că nu eşti negru de funingine ( aşa e culoarea ta, ursuleţul meu de ciocolată – ştiu, ştiu că nu am voie să-ţi zic aşa în public, dar ce să fac? Sunt moartă după ciocolata scursă pe tine, pe noi, pe tine în noi) şi că periile acelea de sârmă şi pâlniile confecţionate din foaie de tablă zincată de 0.5mm sunt doar restul de marfă ce ţi-a rămas după fabuloasele tale vânzări de zi cu zi din intersecţia de la Dristor. Nu am înţeles de ce au fost supăraţi pe urmă. Ei cred că toate fetele au prieteni oameni de afaceri ca mine? Dacă erai coşar, aşa cum au crezut iniţial, era mai bine?! Babalâcii ăștia!

Nu s-au liniştit nici când ţi-ai dat jos haina din piele adusă din Germania şi la gât au început pe rând să-ţi lucească: lanţul subţire cu cruciuliţă de aur trimis de surioara din Italia, apoi lanţul mai gros cu ancoră din aur alb trimis de fratele tău din Spania şi în sfârşit, piesa de rezistenţă: lanţul gros, ca pe încheietura mâinii mele, din platină şi cu o miniatură a turnului Eiffel trimis de părinţii tăi din Franţa.Părinţii mei niciodată nu mi-au făcut astfel de cadouri. Mereu m-au crescut în austeritate, obligându-mă să merg la şcoală şi să citesc toate cărţile din bibliotecă şi tot ceea ce mai îmi pica în mână (sau din mână?, în fine, că nici nu mai contează).

Nu trebuia să-mi spui să tac, ştii bine că asta e imposibil. Ai mei m-au făcut la moară. A-mi spune să tac e ca şi cum mi-ai spune să stau fără cizme în pat timp de câteva ore. Eu vorbesc şi în apă speriind peştii din acvariile de la restaurant. Când râdeai, căutam din instinct un dentist în pagini aurite pentru tine. Nu pot uita felul tău de a hohoti răguşit ce-mi aducea aminte de emisiunea „ Cine se sperie de măgăruş”. Aşa cum nu pot uita că tu m-ai învăţat prima dată să beau bere şi să râgâi la comandă. Cel mai tare era când mergeam în baruri şi făceam concursuri de râgâit cu fraierii de credeau că o fată nu e capabilă de asta şi pariam pe ciorapi. Așa am făcut eu dulapul plin de șosete. Eram atât de mândră că îţi pot fi de folos, mai ales când din toţi banii câştigaţi astfel ai reuşit să-ţi cumperi noi foi de tablă, făcându-mă astfel partener în afacerea ta. Mă simţeam în sfârşit importantă. Dar asta numai până te-ai văzut ajuns şi cu banii ascunşi la prohab.

Nemernicule! Ai uitat când ţi-a descântat ţiganca de vecină-ta cu argint viu şi nu ţi se mai erectau nici degetele de la picioare, aşa erai de moale. Nici cu ceai de coaiele popii nu ţi se mai ridica moralul, şi nici cu maseuzele aduse pe bani grei din Singapore. Într-o zi, cu chiu cu vai, abia am reuşit să fac rost de două tuburi de viagra vitamine de la un ong de într-ajutorare a caselor de bătrâni. Abia am reuşit să ţi le smulg din mână, că ai crezut că sunt somnifere şi îmi spuneai că vrei să te sinucizi. A trebuit să chem pompierii, descarcerarea, smurdul şi chiar şi pe Adrian Streinu Cercel în persoană, care se tot minunau crezând că încercăm vreun experiment nou de reîntregire a hergheliei pierdute de la Mangalia. Şi pe urmă? Pe urmă ce ai făcut?! Te-ai dus cu blonda aia vopsită cu perhidrol şi ţi-ai luat cu tine totul, tabla, periile, foarfecele de tăiat tablă şi restul de pâlnii cu sistem inovator de tras motorina din camioane în canistre. Dar cu chiloţii mei cu aripioare laterale ce-ai avut? Măcar pe aia să mi-i fi lăsat. …de derbedeu și de porc, te-ai dat la aia, ai? Ai vrut să…credeai că-ți va merge? Nemernicule, curvar nenorocit!

Luka mai citi odată rândurile scrise în grabă şi salvă în draft scrisoarea. Nu ştiu ce titlu să îi dea, aşa că scrise singura chestie care îi trecu prin minte : Ai fost! (și vei mai vrea, dar ciuciu!). După ce trase cu nesaţ ultimul fum din a 85 a ţigară şi strivi chiştocul în scrumiera în formă de cilindru înalt de 1 metru de lângă colţul patului, Luka sorbi cu sete o duşcă de votcă de pe fundul sticlei de 1 litru abia începute şi îngânând încetişor melodia de la genericul filmului Scream movie 4 plecă la culcare uitând să-şi scoată cizmele de cauciuc şi bereta din cap.

—————————————————————————————————-
Șoseta și Mița îi invită să cârcotească pe următorii:
Milogul, Standd, Florin, Simon, Viorel Gaiță, Luna, Spyt, Alas, Teo, Claudia, Pato,DeeaDulce, Hazmate, Psipsina,Diana,Mikaelon,Spioanca, Maria Postu, Ciupercuța, Crocolili, Scânteie, Pisica Roz, Surorile Marx