Pune mâna peste mâna cu care ghicesc trecutul, prezentul și viitorul și orice. O molie s-a lipit de geamul ușii, dar e pe partea cealaltă. Îi simt picioarele cum mi se prind de degete. Am impresia că o aud. Mă surzește fâlfâitul ei. Mă duc pe partea cealaltă s-o văd mai bine și revin. A aterizat pe lustră după ce ai alergat-o prin cameră și ciocănind cu degetele într-un ecran de televizor cu timonă, care navighează cu 21 de mile pe oră pe epidermă, TU o să-mi spui că vrei să ne jucăm de-a fericirea. Pe drum încep s-arunc idei mov în cutii mov, cu fundă mov, pe vremea lui Mov, pentru că în sufletele noastre sunt mov și se ascund sub o piatră mov, cea mai veche clădire dintr-o mare nebună și mov. Ghicește cum mă joc. Nu-ți știu numele întreg, vin târziu, plec devreme, particip la expozitii ocazionale de zâmbete și raidurile prin magzine mă exasperează. Odată era sâmbătă (de fapt era vineri, dar sunt prea mincinos să recunosc) și priveam de-asupra unei ape pe care pluteau căzi smălțuite, în care se reflecta soarele și vecinul meu, un bloc rotund, îmi ținea o companie gri. Din cer se coboară cu funia un ventilator electric, pornit la volum maxim care-mi usucă părul ud de saliva blocului rotund, care m-a scuipat de câteva ori în timp ce-mi vorbea grețos.
Până pe următoarea bancă aș lua trenul, dar bancile cu care-mi permit să discut, cresc pe munte și se bronzează fără sutien. Nici soarele nu are sutien, dar tu o să vii lângă mine să-i vezi sânii, pe care voiesc a-i umple cu scări. Marea are gard, pe gard este un cap fără păr. Păr rimează cu ventilator. După prima repriză, suntem la egalitate cu marea plină de căzi și păr. Șocant! Azi, o fântână a fost smulsă din rădăcină în plină mare, sub nicio privire. E obscen să te ascunzi să acorzi admiratorilor tăi câteva minute, chiar și dacă mesteci cu gura deschisă. Și dacă tot suntem la o șuetă, aș vrea să cunoști pentru că și tu ești la fel, n-ai fermoar la prohap, unghiile nu-ți sunt în ordine alfabetică și îți arunci lucrurile pe unde apuci. Mi-am lansat post de radio. Drept antenă folosesc același gard. Părul tău va acoperi capul chel de pe gardul antenă. Am amorțit și sunt îndărătnic, dar te-aștept să te înalți deasupra marii noastre cu gard. Vreau să râd cu tine de un boschetar care dansează pop. Am obosit mâncând ficați cu pâine. Gardul mănâncă resturi de ficați. Acelaşi gard care-mi mănâncă mie din fese. Canibalismul la garduri se manifestă numai în situația neînjumătățirii drumului până la ele. Îți cos zâmbetul la loc, trebuie numai să-mi dai o hartă să nu greșesc direcția gărilor. Apa e scumpă și nu-mi permit să mă spăl de arsurile de pe mâini din vremea când am ținut soarele să nu ne-apună în cap. Te chem să mă chemi. În mare au crescut crengi și te agăți de ele ca o veveriță unicorn, cu inima-n dinți și copleșită de emoții haotice. Ne-am încălzit, ridică privirea, suntem pe marginea cercului, trebuie doar să ne întâlnim în centru. Haide, sfâșie-i marginile! Mai așteaptă puțin la stânga la dreapta la stanga. Ba nu, de fapt trebuie să urci spre locul unde ți-ai început căutarea de noi. Vin, vin, vin ! Urc spre tine. Ne-am regăsit.
Nu te mări.Vei piaptăna plaja cu clipocitul pupilelor tale verzi, defilând cu trenul balerin. Poți să-ți aduci guguștiuci în orchestră și să-i hrănești cu înghețată de vanilie. Și să-i dai și pe ei la balet. Te salut dintr-un buric larg dechis, care-mi taie respirația. Am epuizat toate culorile de cuvinte. Nu mai avem voce, brațele ni s-au rupt, le prindem cu scoci, iar corpul tău mai străveziu îl sorb cu paiul. Îți îndes o carte pe sub piele; și mă vâr și eu pe sub piele; și-mi bag și lumea sub pielea ta, să facem o piele întreagă, să creștem buze cărnoase cu antene și cuib cu acoperiș de ploaie. Firele de păr învie unul câte unul ca păpușile. Simți pe limbă un gust de nerăbdare și iarbă între dinți. Așază-ți un cercel pe pântec și iubește dimpreună, cu degetul în gură și zvâcniri în palmă și o urmă.
—————————————————————————————————-
—————————————————————————————————-
Milog,Standdown Cafe, Florin,Simon, Viorel, Gaiță, Pătrata,Alas, Luka,Teo, Claudia, Pato, Achilianu, Spyt,Hazmate, Diana, Psipsina,Mița,Trilema







TU, Sosetel, tu te joci cu ale noastre biete sinapse, ni le impleticesti, ni le rasucesti si le burdusesti cu imagini dalinice prin locurile ramase libere. Dar tie chiar nu ti-i mila de umilii tai cititori?:)) Dar hai ca sunt si avantaje: la sfatul tau, o sa incerc sa alcatuiesc o orchestra de gugustiuci, trebuie doar sa-i ademenesc cu inghetata de vanilie (presarata cu migdale, eventual:P). O sa fiu o celebritate, clar da!:))
Mult vin în apă are să se mai preschimbe (pe sistem popescian) până imaginile șosețești să prindă iz dalinic. Am mai povestit pe undeva p-aici că nu, șosetele nu prea cunosc mila scriitorească. Îți prea mulțumim pentru vizită și da, guguștiucii pot fi ademeniți și cu înghețată. Unii își fac și cuib la geamul nostru, de drag, să le mai dăm câte o linguriță.
da pot sa confirm ca ne incurci in labirintele gandirii:(
Salut
As vrea sa stiu daca esti interesat sa participi la un mic joc intre bloggeri. Detalile le gasesti aici http://www.simpler.ro/te-provoc-sa/
Sarbatori cu bine, alaturi de cei dragi!
http://damafaracamelii.blogspot.com/2011/04/paste-fericit.html
Multumim stimata doamna fara camelii. Indreptam un gand bun catre tine!
Pingback: S-aveti lumina-n suflet… « lunapatrata
Pingback: e vreme de sărbătoare… « psipsina
Pingback: Ceva mai simplu « Teo Negură
Hristos a inviat! Sanatate si putere de a zambi iti doresc!
Pingback: Dragilor bujorilor, ai mei din suflet prieteni « Deea Dulce mult aduce
Pingback: Nu plange,iubeste-nainte! « lunapatrata
Pingback: Te sărut cu dulceaţă de cireşe amare « Deea Dulce mult aduce